A Iubi da, cu
slăbiciune Nu!
A iubi cu slăbiciune înseamnă a face să persevereze în eroare pe persoana pe care se iubește.
Iubirei, când este necesar, trebuie să i se antepună Justiția. "Dumnezeu îi mustră și îi pedepsește pe cei pe care îi iubește cel mai mult".
A face să persevereze în eroare prin slăbiciune, înseamnă a înlesni, cel care continuă să greșească, perdiția sa. Iubiți da, dar mustrați și admonestați dacă iubirea nu este suficientă pentru a-l face să se pocăiască.
Ar fi o gravă greșeală a nu face acest lucru, ar fi o iubire care nu salvează, care nu educă, care nu luminează, care nu-l face conștient pe acel sau acea care nu reușește să-și deschidă ochii și să-și destupă urechile.
Și Justiția este un mare act de Iubire.
Iubirea fără Justiție nu poate supraviețui, dacă aceasta este viciată și coroborată de slăbiciuni blasfemiatoare și egoiste.
Iubirea se substituie Justiției, așa cum Justiția se substituie Iubirii.
Pace.
Adoniesis
Eugenio Siragusa
Valverde, 21 Februarie 1976
ora 11,30
